OLDENBURG

 

Istoric

Dintre toate rasele de cai inregistrate la Federatie Germana Equestra in 1987, aproximativ 8% din acestia erau din rasa Oldenburg. Registrul rasei Oldenburg represinta una din rasele de top ale Germaniei. Procentajele sunt un pic cam mici datorita faptului ca, acesti cai din rasa Oldenburg, zona in care acestia sunt inmultiti este destul de mica ca dimensiune si produce un numar mic de cai de o calitate desavarsita fata de alte registre. Desi provin dintr-o zona destul de mica in care creste caii din rasa Oldenburg sunt una dintre cele mai importante rase de cai din Germania. Caii Oldenburg sunt crescuti intr-o mica regiune din Saxonia Inferioara in jurul orasului Oldenburg, pe o suprafata de aproximativ 5.400 de kilometrii patrati, in centrul regiunii Hannover. Crescatorul mediu al acestor cai este un detinator de ferma cu o suprafata de 20 pana la 100 hectare, si cu doua pana la patru iepe de prasila inregistrate. Rasa, intalnita si in Friesland-ul de Est, poate fi urmarita pana in secolul al XVII-lea, pe baza de sange de cai din rasa Friesian.

Initial acesti cai au fost obtinuti pentru a tracta trasurile, si contin sange de la rase precum Spaniol, Napoletan si Barb, impreuna cu Pursange si Hanoverian. Caii vechi din rasa Oldenburg erau recunoscuti pentru consistenta constructiei corpului, pentru puterea lor si pentru culoarea lor superba negru-carbune. Erau faimosi si pentru caracterul lor bland si pentru dorinta lor de a fi calariti, de tracta trasurile si de a ara pamanturile. In acest secol, pe parcurs ce cererea de cai de trasuri a scazut, s-a introdus o infuzie de sange Pursange si Norman, rezultand un cal pentru toate concursurile de calarie. In prezent ei sunt folositi la concursurile de sarituri peste obstacole si dresaj, dar si pentru calarit ocazional.

Graf Johann al XVI - lea von Oldenburg (1573 - 1603) a pus bazele unor crescatorii in zona guvernata de el cu scopul de a produce cai pentru dotarea armatei si sustinerea eforturilor de razboi, unii cai fiind donati celor mai importanti conducatori de armate sau celor care se distinsesera prin acte de vitejie pe campul de lupta. El a folosit sange de la caii din rasele turce, Napolitan, Andaluzian si armasari eleganti din rasa Danez pentru a imbunatatii calitatea cailor din rasa Friesian, care erau descisi la acea vreme ca fiind mari si puternici.

Graf Anton Gunther von Oldenburg (1603 - 1667), care a devenit si mai faimos decat predecesorul sau, a calatorit in mod regulat prin Europa si a adus inapoi cu el dupa una din calatorii, cativa armasari elegantii din rase intalnite in Napoli, Spania, Polonia, Anglia, Tartaria si Barbaria (ultimele fiind zone din Asia aflate sub dominatia turcilor). Graf Anton Gunther a permis tuturor chiriasilor si alti locuitori sa ii foloseasca armasarii, si in curand in secolul al XVII - lea caii din rasa Oldenburg erau la mare cautare in Europa, servind pe post de cai eleganti si inalti de calarie sau pentru cai atractivi de tractiune la trasuri sau calesti. Regele Imperiului Roman, Leopold I, a marsaluit calare prin Viena pe un armasar negru din rasa Oldenburg la celebrarea casatoriei lui. El era urmat de sotia sa intr-o trasura imperiala tractata de opt splendizi cai din rasa Oldenburg. Anton Gunther a devenit celebru datorita dresajului sau traditional si in special datorita celebrului sau armasar din rasa Oldenburg pe nume Kranich. In plus fata de eforturile conducatorilor orasului Oldenburg, caii moderni din aceasta rasa isi datoreaza rafinamentul lor, in parte, si introducerii, in timpul secolului al XVII - lea si inceputul secolului al XIX - lea, a armasarilor Pursange Englezi. Regele hanoverian, George I, impreuna cu succesorii sai, au protejat rasele de cai din tara lor de origine si au trimis, spre ai sustine, multi armasari Pursange in vederea imbunatatirii arealului. Razboiul cu Danemarca si perioada dificila din timpul Revolutiei Fraceze l-au pus in imposibilitate pe Graf Anton Gunther sa-si continue eforturile sale de rafinare a rasei de cai Oldenburg. Sustinerea financiara din partea guvernului in aceasta perioada a incetat pana in 1820. Incepand cu 1820 si pana in 1897, au avut loc trei evenimente importante care au stat la baza directiei luate de caii din rasa Oldenburg catre aspectul lor actual. In 1820, s-a anulat o lege care interzicea folosirea numai a armasarilor aprobati de guvern in programele de reproducere. Primul test dupa abrogarea acestei legi a avut loc in 30 iunie acelasi an.

Celelalte doua evenimente care au avut impact asupra rasei au fost: interzicerea marcarii cailor pe coapsa sau gat pentru identificarea specimenelor aprobate si inregistrate (in 1861); si infiintarea a doua societatii ale crescatorilor, sub egida legii crescatorilor in 9 aprilie 1897. Unele exemplare din acesti cai au fost exportati si in Statele Unite. In 1922 Registrul rasei Oldenburg continea 3,250 armasari si 34,000 iepe.

Inventia si aparitia automobilului ca mijloc de transport a dus la scaderea cererii de cai pentru tractiunea trasurilor. Acest lucru a afectat si caii din rasa Oldenburg prin infuzia de sange Pursange pentru a creea un cal multifunctional care sa satisfaca toate cerintele pietei. Castigatorul concursului Derby din 1935, armasarul pe nume Lupus xx, si un armasar din rasa Anglo-Norman, pe nume Condor (62.5 % gene Pursange) au pus bazele unei noi linii genetice in cadrul acestei rase. Aceasta linie a produs iepe consistente, cu o miscare buna, in general de culoare neagra, foarte temperate din rasa Oldenburg. Mentinand pasul cu cerintele pietei, s-au produs armasari care sa treaca un test care consta in tractarea unei sanii, trap tractand o trasura usoara si sa lucreze cel putin 1000 de metri sub sa. Incepand din 1930, caii produsi de aceasta rasa erau multifunctionali, astfel s-a mai facut o infuzie de sange de la cai din rasa Pursange. Incepand cu armasarul Adonis, din 1959 au mai fost introdusi si alti armasari precum: Manolete, Miracolo, Guter Gast, More Magic, Vollkorn si Makuba; cu scopul de a face caii din rasa Oldenburg si mai eleganti si rafinati. Rezultatul acestor inperecheri incrucisate au fost apoi combinate cu eleganta armasarilor sportivi din Franta, rasa Trakehner si Hannoverian. Multi cai moderni Oldenburg cu pedigree contine ceva gene de la armasarii Hannoverian, precum Absatz, Gotthard, Grande, Der Lowe; precum si gene de la rasa Trakehner precum Hessenstein, Herbststurm, si Gunnar; precum si armasarul Furioso II si Inshallah, reprezentativi pentru influenta genetica a cailor cu sange francez. Datorita abilitatilor sale atletice, multi cai din rasa Oldenburg sunt cumparati si antrenati pentru sport de performanta in intrecerile de sarituri peste obstacole. Acesta abilitate impreuna cu succesul in acest sport aduce recompense banesti in premii, iar pretul unor asemenea cai este foarte mare, ca sa nu mai aducem vorba de urmasii acestora.

Mare parte din cresterea is inmultirea cailor din rasa Oldenburg este in mainile unor crescatori privati, controlati indeaproape de catre Societatea Crescatorilor de cai din rasa Oldenburg. Spre deosebire de alti cai din rase cu sange cald, rasa Oldenburg este rezultatul utilizarii si combinarii celor mai bune gene de la rasele europene. Crescatorii privati au posibilitatea de a calatorii de-a lungul Europei si in Regatul Unit al Marii Britanii, in vreme ce inmultirea si cresterea controlata de stat erau limitate, cat priveste fondurile si altele, la arealul pe care il detineau in patrimoniu. Detinerea unui armasar din rasa Oldenburg de catre un proprietar privat, care isi permite cele mai scumpe lucruri, acest lucru ducand la multe solicitari din partea proprietarilor de iepe din aceeasi rasa pentru a se imperechea cu ele, desi onorariile pentru monta sunt foarte mari adesea ajungand la dublu celor cerute de catre stat la o monta cu armasarii din hergheliile de stat. In vreme de multe societati germane ale crescatorilor restrictioneaza posibilitatile de imbunatatire a rasei decat cu animalele pe care le au, in vreme ce Societatea Crescatorilor de cai din rasa Oldenburg cauta cele mai bune exemplare si a caror mostenire genetica se doreste a fi perpetuata. Cautandu-se armasari in diferite tari: Franta Anglia, Irlanda si Germania, actualul cal din rasa Oldenburg este putin mai inalt, mai usor si foarte elegant, in contrast cu alti cai de sange cald din Germania.

Pentru ca un armasar din rasa Oldenburg sa fie aprobat pentru reproducere, acesta trebuie mai intai sa fie validat de catre o comisie a Societatii rasei care emite o licenta. In fiecare an, in octombrie, sute de armasari de doi ani si jumatate sunt adunati si verificat in vederea certificarii pentru inmultire. Acest numar este redus la 75 - 85 de exemplare dintre cele mai fine pe care se pun bazele viitoarelor exemplare ale rasei si care vor trasa genele viitoare. Examinarea finala a acestor armasari dureaza aproximativ trei zile. In prima zi ei sunt examinati din punct de vedere medical si ca aspect exterior. A doua zi este dedicata armasarilor mai mari ca varsta care au fost adusi de diferiti crescatori din diferite colturi ale lumii. In a treia zi, tinerii armasari sunt testati penru ultima data in vederea selectiei. Din acestia cei mai tineri armasari sunt desemnati cativa cu titlul de "armasari premium". Din multimea de armasari prezentati spre verificare numai un numar foarte mic este aprobat si certificat in fiecare an.

Descriere

Caii moderni din rasa Oldenburg sunt compacti cu picioare relativ scurte; tibii scurte; coapse puternice; un gat lung, puternic mostenit din vremurile cand tragea la trasuri; un piept adanc si incheieturi largi capabile sa duca greutatea unui asemena animal. Caii Oldenburg sunt intalniti intr-o varietate mare de culori , dar, in mod normal, sunt de culoare neagra, maro sau gri. Infatisarea lor este accentuata prin ochi blanzi care reflecta caracterul calm al acestui animal.